|
|
|
cursuri si seminarii de specialitate din diferite ramuri din
Ayurveda
|
AYURVEDA
CUNOASTEREA
TRADITIONALA INDIANA ASUPRA VIETII
curs intensiv pentru
armonizarea profunda a fiintei umane, prin prezentarea într-o maniera
moderna si practica a sistemului traditional de cunoastere indiana asupra
vietii – AYURVEDA
Curs de Ayurveda - sesiunea
2012-2013
Sala de curs Bucuresti
In cadrul cursului se va realiza expunerea sistematica a
unor învataturi traditionale fundamentale despre viata, bazata pe
scrierile autentice de AYURVEDA
Actualitatea sistemului Ayurveda
Studiul sistematic,
realizat intr-o maniera periodica saptamanala, ofera fiecarui participant o
temenica pregatire individuala si multiple posibilitati de fructificare
inteleapta, ulterioara, in
viata de zi cu zi. Participarea in cadrul lectiilor de curs si lectura
cursurilor aferente fiecarei lectii ofera o solida baza educationala.
|
Pitagora - un mare înţelept
al Greciei antice
Deşi Pitagora este bine cunoscut prin
intermediul teoremei care îi poartă numele (pătratul
ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este suma pătratelor celorlalte
două laturi), mai puţin cunoscut este faptul că el este este
de asemeni şi părintele vegetarianismului în Europa.
Într-adevăr până spre sfârşitul secolului
al 19-lea, când cuvântul „vegetarian” nu era
acceptat în Europa, oamenii care preferau să urmeze o dietă
din care să fie exclus consumul de carne erau etichetaţi de
către ceilalţi ca „pitagoreici”.
Pitagora
s-a născut în insula grecească Samos în jurul anului
580 î.e.n., tatăl său, Mnesarchus, era de origine
feniciană şi provenea din oraşul levantin Tyre, iar mama sa
era de origine grecească samiană. Evenimentele din copilăria
sa s-au pierdut, nefiind consemnate, dar tradiţia spune că
după studiul operelor unor mari gânditori antici ca Thales
şi Anaximandru, Pitagora a călătorit în Egipt şi
Persia, unde timp de 15 ani a aprofundat matematica, astronomia,
numerologia, filozofia, religia comparată şi a studiat şi
totodată a practicat multe dintre disciplinele spirituale din acele
timpuri.
Oricum, deşi a învăţat
multă filozofie de la egipteni şi perşi, filozofia şi
stilul său de viaţă se aseamănă cel mai mult cu al
yoghinilor şi brahmanilor din vechea Indie. Desigur în acea
vreme o mare parte a Indiei era sub stăpânire persană, iar
indienii călătoreau în ţinuturile greceşti,
adeseori ca recruţi în armata persană. Schimburile de idei
şi totodată de bunuri între India şi Grecia era
înfloritor. Asemănându-se unora dintre
înţelepţii Indiei, cum este de exemplu
înţeleptul promotor al Ayurvedei Charaka, şi Pitagora a
rămas cunoscut ca fiind un înţelept călător, care
recomanda oamenilor dornici de transformare interioară vegetarianismul
şi care le vorbea totodată despre reîncarnare. Modul
său de viaţă se aseamănă foarte mult cu cel al
unor înţelepţilor hinduşi (swami). Tocmai de aceea,
Pitagora poate fi considerat a fi primul înţelept din Europa
acelor timpuri care a acţionat întocmai marilor
înţelepţi ai Indiei, fiind pe bună dreptate consuderat
un ghid spiritual (guru) al grecilor. Aflând la întoarcerea sa
în Samos că ţara sa nativă era sub tirania lui
Polykrate, Pitagora a plecat în sudul Italiei şi s-a stabilit
în Croton.
Pitagora este una dintre cele mai importante personalităţi
din istoria culturii europene. Nu numai că a formulat teorema care
îi poartă numele, dar i se atribuie şi alte descoperiri
în matematică şi geometrie. Pitagora a fost primul care a
înţeles că armonia muzicală este determinată de
proporţii matematice şi el a a fost primul care a conceput ideea
de mişcare planetară. El a anticipat, cu două mii de ani
înainte, ideea esenţială a lui Copernic că
pământul este o sferă planetară care se
învârte în jurul soarelui. El este de asemeni prima persoană
atestată în cultura europeană ca fondator al unei
societăţi care se conducea după înţelepciune de
dragul înţelepciunii, philosophia, termen care se spune că
a fost ulterior cenzurat.
Consumul cărnii şi materialismul erau
subiecte tabu în frăţia pitagoreică, nu numai pentru
că înţeleptul Pitagora le considera ca imorale, dar şi
pentru că el simţea că aceste obiceiuri inferioare erau veritabile
obstacole în atingerea theoriei (contemplarea pură). Principiul
fundamental al ordinului pitagoreic era doctrina transmigraţiei
sufletului. În mod similar cu hinduşii, Pitagora considera
că sufletul este determinat să treacă printr-un ciclu, se
pare foarte mare, de renaşteri în timpul cărora el trece
prin multiple formele de viaţă, care există pe
pământ.
În grupul celor care urmau
învăţătura pitagoreică se punea mare accent pe valoarea
spirituală a intimităţii, a meditaţiei profunde şi
a retragerii contemplative, toate acestea fiind asemănătoare
vieţii spirituale monahale. De la bun început femeile erau
admise cu aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii şi
puteau să îşi pună în valoare înzestrările
de natură spirituală prin practica meditaţiei. Aceasta era
în opoziţie cu atitudinea generală faţă de femei,
care era atunci răspândită în Grecia. Chiar şi
în democratica Atenă femeile erau ţinute într-un gen
de izolare de tip oriental. Datorat în mare parte exemplului lui
Pitagora, a devenit un obicei ca femeile să facă parte din grupurile
ştiinţifice şi filozofice, ca egale intelectuale ale
bărbaţilor. Mai mult decât atât, nu există nimic
„călugăresc” cu privire la atitudinea lui Pitagora
faţă de sexualitate. Exact aşa cum învăţase
în lungile sale călătorii în Orient şi mai ales
în India, Pitagora le recomanda femeilor şi bărbaţilor
care se simţeau atraşi erotic şi amoros să practice
continenţa amoroasă şi să îşi exprime
într-un mod înţelept iubirea pe care o nutreau. Pitagora
însuşi a fost un exemplu în acest sens. El a fost
căsătorit cu geniul în matematică Theano, o femeie
deosebit de inteligentă şi cu o mare înclinaţie
către cunoaşterea spirituală. Nu numai că societatea
pitagoreică a fost ulterior un model pentru Academia lui Platon
şi pentru alte grupuri filizofice mai ortodoxe, dar de asemeni ea a
stimulat formarea unor societaţi ezoterice şi mistice ca de exemplu
aceea a esenienilor. Ca şi pitagoreicii, esenienii îşi
ţineau lucrurile în comun, duceau o viaţă
contemplativă, practicau o anumită formă de numerologie
şi erau şi ei vegetarieni.
Deoarece exprimările lui Pitagora erau
învăluite în mister, multe din
învăţăturile sale au fost reconstituite din scrieri
ale urmaşilor săi. Printre discipolii săi se
numără câţiva dintre cei mai mari gânditori ai
antichităţii. Aici pot fi incluşi Empedocle din Akragas,
Porfirius, Plotin şi desigur Platon, a cărui filozofie este rezultată
din asimilarea învăţăturilor lui Pitagora. Câteva
dintre cele mai „platonice” teorii ale lui Platon
îşi au de fapt originea în învăţătura
lui Pitagora. De exemplu, credinţa lui Platon în reîncarnare
şi transmigrarea sufletului sunt de fapt idei pitagoreice la origine.
Aceeaşi origine o are şi teoria formelor. Idealurile platonice,
noţiunea că lumea este o reflectare a unei lumi ideale,
arhetipale, şi ideea că raţionamentul matematic şi
logic, bazat pe adevăr, ne poate permite accesul la această lume
ideală, superioară, provin tot de la Pitagora.
Poziţia categorică a lui Pitagora împotriva
măcelăririi animalelor pentru hrană a fost explicată
în repetate rânduri de către el, printre consecinţele
pe care Pitagora le enumera ca aparţinând acestui obicei nefast
al oamenilor fiind şi aceea că acest fapt reprobabil conducea adeseori
oamenii la război, în opinia lui Pitagora. Mai mult,
învăţăturile clasice sugerează un motiv
raţional pentru coşul său cu fasole, pe care îl
folosea frecvent. În antichitate grecii îşi alegeau
candidaţii politici punându-i să arunce un bob de fasole
mai degrabă decât un buletin de vot, un buletin de vot modern fiind
un bilet sau o bucată de hârtie, iar hârtia era
preţioasă în antichitate. Deci ceea ce de fapt Pitagora
transmitea urmaşilor săi era mesajul „Nu intraţi
în politică!”, acesta fiind unul dintre sfaturile sale
practice înţelepte. Întrebat de un rege grec ce fel de om
era un filozof, termen pe care Pitagora l-a folosit pentru prima dată
pentru el însuşi, Pitagora a răspuns cu o parabolă,
sugerând prin aceasta starea de detaşare spirituală pe care
o manifestă o fiinţă umană înţeleaptă.
El a spus că există trei tipuri de oameni care participă la
Jocurile olimpice: atleţii care participă în
competiţii pentru glorie, comercianţii care îşi
vând produsele şi spectatorii care savurează
contemplaţia. Un filozof se aseamănă cu spectatorul, privind
cu detaşare.
Deşi Pitagora obişnuia să
facă un joc cu cele două cuvinte greceşti soma (trup)
şi sema (mormânt), aceasta nu înseamnă că el se
referea la faptul că trupul trebuie lăsat să se degradeze
înainte de moarte. Din contră, el avea o convingere
asemănătoare cu cea a yoghinilor Indiei că trupul trebuie
să fie în mod înţelept menţinut în
bună stare, că trebuie ajutat să se dezvolte şi să
fie flexibil pentru a deveni un instrument cât mai eficient pentru
spirit. Un trup decrepit împiedică evoluţia
spirituală. Astfel că, întocmai
înţelepţilor yoghini ai Indiei, Pitagora îi
îndemna pe pitagoreici, bărbaţi şi femei, să
aibă un program zilnic de exerciţii viguroase care includea exerciţii
atente de modelare a trupului asemănătoare posturilor corporale (asana)
cunoscute în yoga, alergarea uşoară pe distanţe scurte,
mişcarea în general şi exerciţiile dinamice, de genul
gimnasticii sau a posturilor dinamice ce erau cunoscute de el din lungile
peregrinări din India. Tocmai de aceea alături de matematicieni
şi filozofi străluciţi societatea pitagoreică mai
cuprindea şi un număr impresionant de mare de atleţi, ca de
exemplu faimosul Milos din Croton, care a explicat victoriile sale la
Olimpiadă mai ales datorită dietei pitagoreice ce excludea
consumul de carne.
Per ansamblu societatea pitagoreică era o
combinaţie a unui izvor de sănătate şi aceea a unui
rezervor de gândire spirituală înaltă. Cu accentul
care se punea pe contemplaţie meditativă, antrenament fizic
adecvat prin posturi corporale şi dietă echilibrată din care
era exclus consumul de carne, disciplina promovată de Pitagora şi-ar
găsi uşor locul alături de învăţăturile
celebrilor înţelepţi ai Indiei.
|
|
|
|
publicatii
diverse despre Ayurveda si terapiile alternative
|
CATALOG publicatii Ayus Grup
INDEX AYURVEDIC
SISTEMATIC SELECTIV
o prezentare inedita a proprietatilor
terapeutice ale unor plante medicinale remarcabile
lucrare in 6
volume
„ ... o îmbinare
creatoare între ştiinta tradiţională ayurvedică
şi tradiţia populară românească ...”
„ ... o lucrare cu o
conceptie originala, care dispune de o sistematizare extrem de utilă
specialistilor din domeniul fitoterapiei ... ”
În cele 6 volume ale lucrarii
"INDEX
AYURVEDIC SISTEMATIC SELECTIV", sunt selectate peste 180 de plante
medicinale, dintre cele mai renumite si eficiente cunoscute în
traditia terapeutica ayurvedica, cele mai multe dintre acestea fiind
totodata cunoscute ca plante vindecatoare remarcabile si în traditia
vindecatoare româneasca.
|
