Noi apariţii editoriale
|
|
Ghid practic de termeni
sanscriţi utilizaţi în Ayurveda
o expunere
sistematică şi lămuritoare a semnificaţiei unora
dintre termenii de origine sanscrită ce sunt frecvent utilizaţi
în cadrul sistemului tradiţional Ayurveda
VOLUMUL 1,
literele A - K
|
|
|
|
AYURVEDA
– UN SISTEM DE VINDECARE HOLISTIC
AYURVEDA examinează întotdeauna omul
ca un întreg complex şi dinamic. Armonia întregului se
reflectă astfel în bunăstarea părţilor
componente. Învăţătura AYURVEDEI este profund
holistică pentru că ea nu consideră în mod separat
vreun organ sau vreun ansamblu de organe, pe care să le examineze
distinct de restul fiinţei, şi nici nu separă în
viziunea sa, corpul fizic de structurile mai subtile, invizibile.
Dacă vom privi cu obiectivitate în
trecut, parcurgând întreaga istorie cunoscută a omenirii,
vom realiza că de fapt ea (omenirea) nu s-a transformat la modul
esenţial foarte mult în decursul acestui timp.
Într-adevăr, tehnologia şi industria, dezvoltată
şi permanent extinsă de către întreaga umanitate
în prezent, a atins niveluri destul de avansate, însă cu
siguranţă, alcătuirea corpului fizic uman, precum şi
structura mentală a fiinţei umane este aproape identică cu
aceea pe care au avut-o şi fiinţele umane de acum câteva
mii de ani, fiind supusă aceloraşi tendinţe către
afecţiuni sau boli ca şi în prezent şi având
(în ciuda timpului) aceleaşi calităţi admirabile sau
defecte condamnabile pe care fiecare fiinţă umană le
prezintă şi astăzi, într-o anumită proporţie
mai mică sau mai mare.
Din acest motiv, tradiţia neîntreruptă
de mii de ani a sistemului AYURVEDA, susţinută de-a lungul
timpului prin nenumărate experimentări practice ale principiilor
şi metodelor sale, poate avea în prezent un cuvânt
important de spus şi prin urmare ea va îndeplini, poate în
scurt timp, un rol extrem de important pentru ocrotirea
sănătăţii omului modern şi pentru armonizarea
vieţii de zi cu zi a oricărei fiinţe umane. Remediile
azurvedice, precum şi modalităţile practice de determinare a
acestora în funcţie de fiecare situaţie particulară au
fost atent experimentate şi verificate practic, de-a lungul timpului,
de mii şi mii de către practicienii acestui sistem complet de
vindecare. În aceste condiţii, principiile şi metodele
sistemului AYURVEDA au rezistat cu succes probei celei mai dificile, cea a
timpului.
La începuturile AYURVEDEI (în India
antică, acum câteva mii de ani), oamenii nu aveau aceeaşi
posibilitate de a controla mediul înconjurător aşa cum o
poate face omenirea în prezent. Neavând nici un fel de
tehnologie similară celei de care dispunem noi astăzi,
fiinţele umane din acele timpuri străvechi nu au avut altă
posibilitate decât de a se baza pe NATURĂ. Deoarece atunci le
lipseau toate aceste sofisticate instrumente de care noi dispunem
astăzi, ei au urmărit să-şi cultive în primul
rând capacităţile lor intuitive şi pe cele de
percepţie pe care noi astăzi le numim paranormale. Şi tocmai
datorită faptului că ei trăiau chiar în mijlocul
NATURII, le-a fost mult mai uşor să determine efectele
vindecătoare ale plantelor, arborilor sau ale mineralelor, ale
căror părţi constitutive le foloseau în
alimentaţie sau în vindecare. Toţi aceşti
înţelepţi ai NATURII au experimentat ei
înşişi aceste remedii naturale, iar rezultatele
obţinute au fost comunicate ulterior de ei, uneori prin viu grai, alteori
în scris, de la o generaţie la alta. Toată această
colecţie inestimabilă de cunoştinţe a fost apoi
sistematizată şi codificată cu câteva mii de ani
înainte sub forma sistemului AYURVEDA.
Înţelepţii antici care au
studiat acest tezaur inestimabil de cunoştinţe, structurat sub
forma sistemului milenar AYURVEDA au folosit propria lor minte în
locul sofisticatelor computere utilizate astăzi. În acest mod ei
au reuşit, de exemplu, să-şi dezvolte o inimaginabilă
putere de memorare, astfel că fiecare practician ayurvedic reprezenta
el însuşi o veritabilă comoară de cunoştinţe
despre lumea vie. Mai mult decât atât, fiecare practician
ayurvedic şi-a dezvoltat şi în acelaşi timp şi-a
rafinat extrem de mult intuiţia, astfel încât el să
poată direcţiona şi controla procesele de vindecare,
utilizându-şi într-un mod corespunzător
capacităţile sale intuitive. În acest mod, toate aceste
fiinţe umane deosebite au reuşit să transforme AYURVEDA
într-o veritabilă artă, descoperind şi revelând
şi celorlalţi că scopul esenţial al acestui sistem
practic este tocmai realizarea stării de sănătate
spirituală perfectă, care este premiza esenţială a
imortalităţii tainice a fiinţei umane.
Fiecare fiinţă umană a avut cel
puţin o dată în viaţă dorinţa de a deveni
nemuritoare. Cu toate că fiecare ştim atât de bine că
tot ceea ce există, în mod inevitabil, mai devreme sau mai
târziu va dispărea, cu toate acestea, fiecare dintre noi
sperăm în secret, în intimitatea sufletului nostru,
că poate bătrâneţea şi în final moartea va
face o excepţie în cazul nostru. Înţelepţii
Indiei de acum câteva mii de ani au urmărit la rândul lor
să descopere misterul acestei realităţi incontestabile a
vieţii şi a morţii. Ei au cuprins revelaţiile avute
în anumite imnuri sacre (vechi scrieri ale umanităţii),
care în marea lor majoritate sunt cuprinse în Vede (toate
acestea alcătuind fundamentele culturii indiene). Astfel, scrierile
sacre evidenţiază faptul că atât perfecţiunea
spirituală, cât şi perfecţiunea minţii sau cea a
trupului reprezintă condiţii la fel de importante pentru
atingerea stării de nemurire, care reprezintă de fapt realizarea
spirituală supremă.
În lucrările clasice de AYURVEDA se
afirmă că:
„Deoarece
AYURVEDA este benefică umanităţii, atât pentru
viaţa ce se desfăşoară în această lume
fizică, cât şi pentru viaţa ce va urma într-una
din lumile (sferele subtile sau tărâmurile) în care
fiinţa va continua să existe chiar şi după
părăsirea corpului fizic (prin aşa zisa moarte), din acest
motiv ea (AYURVEDA) este considerată de către
înţelepţii cunoscători ai scrierilor sacre (Vedele) ca
fiind cea mai sacră şi mai onorată dintre Vede”.
Înţelepţii cunoscători ai
scrierilor sacre consideră că toate celelalte Vede aduc omenirii
beneficii spirituale ce ţin într-o foarte mare măsură
de realităţile subtile invizibile (de lumile subtile
corespunzătoare). Însă, ştiinţa AYURVEDEI are ca
obiect atât viaţa prezentă (în această lume fizică),
cât şi aşa-numita viaţă viitoare (continuată
după aşa-zisa moarte şi trecere într-una din lumile
sau tărâmurile subtile astrale). Tocmai de aceea, fiind un ghid
nepreţuit pentru sănătate şi acţiuni
binefăcătoare, AYURVEDA este sacră prin excelenţă
şi este onorată de către toţi
înţelepţii. Mai mult chiar, fiind „o ştiinţă
dătătoare de viaţă”, AYURVEDA este cea mai
sacră dintre acestea.
AYURVEDA este o ştiinţă ce
reprezintă un sistem complet de cunoştinţe specifice,
teoretice şi practice care – aşa cum se precizează
în lucrările de AYURVEDA – indică „ceea ce este adecvat şi ceea ce
este neadecvat, ceea ce este fericit sau nefericit în condiţiile
de viaţă ale fiinţei umane, precum şi ceea ce este
favorabil sau nefavorabil pentru longevitate, ca şi măsura
vieţii în sine”. Prin urmare, în conformitate cu
această viziune tradiţională, viaţa oricărei
fiinţe umane poate fi fericită (adică neafectată de
boli fizice, psihice sau mentale), nefericită (care este opusul celei
dintâi), ori bună (adică o viaţă binefăcătoare,
devotată serviciului dezinteresat şi binefacerii pentru
ceilalţi) sau rea (opusul vieţii binefăcătoare). AYURVEDA
reprezintă deci o veritabilă Ştiinţă a vieţii,
tocmai datorită faptului că ea „oferă indicaţii precise asupra stării reale a
vieţii fiinţei umane".
|
|
|
|
publicatii
diverse despre Ayurveda si terapiile alternative
|
CATALOG publicatii Ayus Grup
INDEX AYURVEDIC
SISTEMATIC SELECTIV
o prezentare inedita a proprietatilor
terapeutice ale unor plante medicinale remarcabile
lucrare in 6
volume
„ ... o îmbinare
creatoare între ştiinta tradiţională ayurvedică
şi tradiţia populară românească ...”
„ ... o lucrare cu o
conceptie originala, care dispune de o sistematizare extrem de utilă
specialistilor din domeniul fitoterapiei ... ”
|
