|
|
|
cursuri si seminarii de specialitate din diferite ramuri din
Ayurveda
|
AYURVEDA
CUNOASTEREA
TRADITIONALA INDIANA ASUPRA VIETII
curs intensiv pentru
armonizarea profunda a fiintei umane, prin prezentarea într-o maniera
moderna si practica a sistemului traditional de cunoastere indiana asupra
vietii – AYURVEDA
Curs de Ayurveda - sesiunea
2012-2013
Sala de curs Bucuresti
In cadrul cursului se va realiza expunerea sistematica a
unor învataturi traditionale fundamentale despre viata, bazata pe
scrierile autentice de AYURVEDA
Actualitatea sistemului Ayurveda
Studiul sistematic,
realizat intr-o maniera periodica saptamanala, ofera fiecarui participant o
temenica pregatire individuala si multiple posibilitati de fructificare
inteleapta, ulterioara, in
viata de zi cu zi. Participarea in cadrul lectiilor de curs si lectura curusurilor
aferente fiecarei lectii ofera o solida baza educationala.
|
TRUPUL ŞI MINTEA
„Trupul
şi mintea sunt în egală măsură
reşedinţa
bunăstării sau a bolilor.
Ceea ce determină
sănătatea şi armonia fiinţei umane
este interacţiunea lor
armonioasă”.
(fragment din înţelepciunea ayurvedică)
Fiecare
fiinţă umană, fie că este sănătoasă sau
bolnavă, este înzestrată cu trup şi minte. Tocmai de
aceea, orice tulburare sau boală influenţează cu necesitate
atât trupul, cât şi mintea. Acum câteva decade medicina
psihosomatică a devenit o disciplină ştiinţifică
care a început să studieze relaţiile care există
între aspectele biologice şi cele psihologice,
corespunzătoare atât stării de sănătate,
cât şi stării de boală a omului.
Cercetătoarul Rene Dubos afirma în
mod semnificativ că: „oricare
ar fi factorii cauzatori şi manifestările sale fizice, aproape
orice boală afectează atât corpul, cât şi
mintea, iar aceste două aspecte sunt astfel legate, încât
nu pot fi separate”.
Efectele fiziologice ale emoţiilor
Limbajul
popular este presărat cu multe expresii care evidenţiază
legătura intimă dintre trup şi minte. Adeseori ne surprindem
spunând că „vedem roşu în faţa
ochilor”, din cauza unei stări de furie sau că putem fi
„orbiţi de furie”. Alteori spunem că putem
„înţepeni de frică”. Frecvent oamenii
afirmă că „dragostea este oarbă”. Alteori, fiind
copleşiţi de trăirea iubirii, îi putem vorbi iubitului
sau iubitei „cu voce tremurândă”.
În mod tradiţional, se
consideră că inima este locul emoţiilor. În
funcţie de natura bună sau rea a trăirilor emoţionale, cineva
poate să simtă că „i se umple inima”, atunci
când simte bucurie, sau poate să sufere de „dureri de
inimă” sau de „inimă zdrobită”, atunci
când este trist. Alteori, starea de frică poate face ca inima
„să urce în gât” sau „să se
ducă în stomac”. Tot din cauza fricii oamenii spun că
pot „paraliza” de frică.
De asemenea, emoţiile se exprimă
în mod relativ rapid la nivelul pielii. O tânără
femeie se poate îmbujora de ruşine sau de stinghereală ori
de indignare. Pielea poate reacţiona la frică printr-o
transpiraţie excesivă sau prin apariţia unor mici pete
roşii. Frica poate face de asemenea ca muşchii să se
contracte. Se spune despre unii oameni abili că „intră pe
sub pielea” altora. Celor cu o fire clocotitoare li se poate spune
că „ard de nerăbdare să facă ceva”.
Unele tulburări emoţionale pot face
ca „să ne tremure genunchii” sau „să ni se
înmoaie picioarele” ori să determine
„clănţănitul dinţilor”. Alteori,
într-o stare de stres, de încleştare interioară,
poţi să „scrâşneşti din dinţi”.
Frica şi dezgustul determină adeseori uscarea gurii. Tocmai de
aceea, se afirmă uneori că dezgustul şi frica pot să ne
îmbolnăvească. Unii nu pot „înghiţi”
o situaţie. Alţii simt „un nod în gât”, „o
greutate în piept” sau „un nod în stomac”. Sentimentul
interior de uşurare este comunicat în mod obişnuit prin expresia
„mi s-a luat o greutate de pe inimă”.
Cercetări şi observaţii asupra relaţiei
dintre trup şi minte
În secolul XVIII, cercetătorul John
Hunter (1728-1793) a observat şi a experimentat apoi direct efectele pe
care le poate genera mintea asupra trupului, în anumite
condiţii. El chiar „a profeţit” că dacă
mintea unui om este agitată şi nestăpânită, viaţa
lui putea fi în mâinile oricărui răuvoitor care
îl poate enerva sau îl poate supăra. Hunter a făcut
această afirmaţie, deoarece a observat că atacurile sale de
angină pectorală apăreau aproape de fiecare dată când
mintea sa era agitată.
În 1884 William James, un psiholog de la Harvard, a sugerat
că anumiţi stimuli din mediu produc răspunsuri organice
şi că aceste răspunsuri viscerale, de la organele interne, de
la inimă, stomac, plămâni sau intestine, determină
mintea să reacţioneze prin emoţii specifice. James a rezumat
teoria sa în afirmaţia celebră şi surprinzătoare
totodată: „ne este
frică pentru că fugim, nu fugim pentru că ne este frică”.
În aceeaşi perioadă un om de
ştiinţă danez, Carl Lange, a avansat o idee similară cu
privire la apariţia emoţiilor. Cele două teorii au fost
unificate şi cunoscute ca teoria James-Lange. Această teorie a
fost un reper în înţelegerea naturii şi
influenţei emoţiilor. Aproape imediat această teorie a
devenit ţinta unui criticism vehement. Cel mai critic a fost Walter
Cannon, care susţinea că emoţia este o stare de
excitaţie crescută a organismului, şi că aceasta este o
parte a unui sistem de activare. El considera că activarea se extindea
de la starea de somn la starea de panică. Împreună cu P.
Bard, Cannon a formulat o teorie a activării care susţine că
emoţiile sunt o parte a unui sistem specific de alarmă pentru
activarea corpului. Teoria Cannon-Bard era opusă teoriei James-Lange.
Conform teoriei Cannon-Bard, locul emoţiilor era creierul, respectiv
talamusul. La talamus ajunge stimularea externă, iar acesta trimite
impulsuri specifice, atât către cortexul cerebral, cât
şi către viscere, pregătind astfel corpul pentru
acţiune. Cei doi considerau că emoţia era rezultatul unei
stări de excitaţie cerebrală.
Cercetările moderne au arătat că
aceste teorii timpurii exprimau într-un mod extrem de mult simplificat
realitatea complexă a trăirilor emoţionale. Majoritatea
teoriilor moderne pun accentul pe elementul cognitiv sau de gândire
în formarea emoţiilor. De exemplu, când oamenilor li se
povesteşte despre o situaţie particulară, tind să
manifeste emoţia corectă, corelată cu acea situaţie,
fie că ei cunosc sau nu situaţia în mod direct. Această
observaţie ar indica faptul că majoritatea emoţiilor tind „să
existe în ochii privitorului”.
O perspectivă asupra cunoaşterii emoţiilor
Pentru a studia emoţiile în
amănunt, ele trebuie să fie atent şi lucid observate, apoi ordonate
şi descrise cu acurateţe. Una din principalele
dificultăţi în analiza descriptivă a emoţiilor
este faptul că emoţiile sunt de obicei relevante mai ales în
contextul în care apar, şi chiar şi atunci ele variază
ca intensitate şi nuanţă.
În general, sentimentele de plăcere
şi neplăcere, numite sentimente hedoniste, sunt considerate
emoţiile fundamentale de bază. Principalele trăriri
emoţionale plăcute sunt bucuria, bunadispoziţie şi
mulţumirea. Principalele trăriri emoţionale neplăcute
sunt frica, mânia şi resentimentul. Fiecare emoţie,
plăcută sau nu, este caracterizată de intensitate.
Pentru a determina intensitatea
emoţională psihologii măsoară modificările
fiziologice ale corpului: pulsul, tensiunea, viteza respiraţiei
şi conductanţa pielii. Conductanţa electrică a pielii,
numită „răspunsul galvanic al pielii” (RGP),
oferă indicaţii valoroase în special legate de stările
de anxietate. În mod normal, aproape orice emoţie este
acompaniată de o scădere rapidă a RGP. Pe acest principiu
funcţionează de exemplu detectorul de minciuni. De asemenea, undele
cerebrale rapide sunt caracteristice unei stări emoţionale
crescute.
În ştiinţa milenară a
sistemului AYURVEDA, trăririle emoţionale sunt analizate în
amănunţime şi ordonate în funcţie de anumiţi
factori energetici fundamentali din fiinţă. Această
formă de cunoaştere directă a naturii emoţionale
permite modelarea gradată, în sens benefic, a trăirilor
noastre emoţionale, în vederea unei cât mai bune
armonizări a relaţiei dintre minte şi trup.
|
|
|
|
publicatii
diverse despre Ayurveda si terapiile alternative
|
CATALOG publicatii Ayus Grup
INDEX AYURVEDIC
SISTEMATIC SELECTIV
o prezentare inedita a proprietatilor
terapeutice ale unor plante medicinale remarcabile
lucrare in 6
volume
„ ... o îmbinare
creatoare între ştiinta tradiţională ayurvedică
şi tradiţia populară românească ...”
„ ... o lucrare cu o
conceptie originala, care dispune de o sistematizare extrem de utilă
specialistilor din domeniul fitoterapiei ... ”
În cele 6 volume ale lucrarii
"INDEX
AYURVEDIC SISTEMATIC SELECTIV", sunt selectate peste 180 de plante
medicinale, dintre cele mai renumite si eficiente cunoscute în
traditia terapeutica ayurvedica, cele mai multe dintre acestea fiind
totodata cunoscute ca plante vindecatoare remarcabile si în traditia
vindecatoare româneasca.
|
