Un important concept organismic enunţat recent este cel de câmpuri morfogenetice, care explică modul cum iau naştere formele caracteristice ale embrionilor.
Întreaga existenţă este plină de prezenţa culorilor: culorile din natură, culorile obiectelor din casă, culorile hainelor pe care le purtăm, culorile automobilelor.
Transmutarea şi sublimarea potenţialului creator implică transformarea secreţiilor sexuale în energie subtilă, care apoi este direcţionată ascendent.
Ciclul fizic-vital al bioritmului uman corespunde variaţiei forţei fizice, a vitalităţii, rapidităţii şi performanţelor fizice, a rezistenţei la acţiunile agenţilor patogeni.
Sucurile preparate din fructe şi legume proaspete şi crude sunt necesare pentru orice alimentaţie, chiar dacă nu urmăm o dietă şi mâncăm ce dorim.
Cunoscute mai ales pentru valoarea terapeutică, frunzele de salvie au multiple utilizări condimentare, pornind de la folosirea lor în salate de fructe sau legume.
Prin realizarea unui studiu recent cercetatorii au urmarit sa sensibilizeze oamenii pentru a fi mai atenti la nivelul de sare al alimentelor pe care le aleg.
Stiinta nutritiei din secolul 20 a fost capabila sa prezinte in detaliu mai multe aspecte legate de influenta alimentatiei asupra organismului uman.
Intre factorii ce contribuie la cresterea longevitatii, mentionam echilibrul fizic reflectat printr-o hranire sanatoasa, bazata pe alimentatie naturala vegetariana.
Importanţa apei potabile pure şi a aerului curat şi legătura dintre mizeria corelată cu suprapopularea şi bolile infecţioase erau cunoscute.
Datele statistice arată că cei care s-au lăsat de fumat la un anumit moment dat revin la un grad de risc mult mai mic de a muri de atac de cord.
Modalitati practice
Cercetătorii britanicii au constatat un aspect surprinzător: viaţa lungă a omului este rezervată mai ales persoanelor cu un mic surplus în greutate.
Reţeta sarmalelor vegetariene constă în a pregăti o umplutură, care are de obicei la bază orezul, care se înfăşoară în foi, de obicei de varză.
Alimentatie
Tradiţia ayurvedică ne indică faptul că pentru menţinerea unei excelente stări de sănătate este foarte bine să facem baie frecvent.
Din cele mai vechi timpuri omenirea a cautat sa afle secretul longevitatii. Mari intelepti ayurvedici au indicat faptul ca este in noi insine.
CONFERINTA DE AYURVEDA LA CLUJ
Joi, 27 septembrie 2018, a avut loc la Cluj-Napoca o Conferinţă specială de Ayurveda.
Evenimentul a fost organizat de Ambasada Indiei în România în colaborare cu AMN-România. Conferinţa de Ayurveda a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, în sala "Ioan Muşlea", începând cu ora 17:15. Cu acest prilej, a fost prezentată lucrarea intitulată ”Ayurveda în România”. video
WORKSHOP TERMOTERAPIE
În tradiția milenară a sistemului Ayurveda metodele ce implică folosirea caldurii sau a frigului au fost de mii de ani folosite pentru a genera multiple efecte benefice de menținere și de refacere a stării de sănătate.
Cursuri de Ayurveda
Praful urban împreună cu gazele de eşapament cauzează în principal îmbolnăviri ale aparatului respirator şi predispun fiinţele umane la apariţia bronşitelor cronice.
amnromania.ro
Reţeta sarmalelor vegetariene constă în a pregăti o umplutură, care are de obicei la bază orezul, care se înfăşoară în foi, de obicei de varză.
Ayurveda ne subliniază rolul apei în purificarea corpului şi în procesele de eliminare a toxinelor. Principalul inamic al unei sănătaţii bune este acumularea de toxine.
Ayurveda examinează întotdeauna omul ca un întreg complex şi dinamic. Armonia întregului se reflectă astfel în bunăstarea tuturor părţilor sale componente.
Somatometria poate fi definită in mod simplu ca fiind disciplina care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor corpului uman şi măsurarea parților și segmentelor sale constitutive.
Tradiţia sistemului Ayurveda ne învaţă faptul că informaţia primară despre un aliment este în primul rând conţinută în gustul specific pe care acel aliment îl are.
Sistemul tradiţional Ayurveda constituie, în egală măsură, atât o ştiinţa precisă şi foarte bine fundamentată, cât şi o veritabilă artă a vindecării.
Ştiinţa sistemului Ayurveda reflectă realitatea vieţii umane, prin intermediul cunoaşterii unor principii fundamentale care se manifestă în natură, atât în fiinţa umană, cât şi în afara ei.
Intensitatea amprentării informaţionale asupra trupului creşte în mod proporţional cu gradul de conştienţă care este manifestat în momentul prezent.
În tradiţia spirituală orientală, înţeleptul Atreya este un mare realizat spiritual şi totodată un mare vindecător, care a revelat fiinţelor umane adevăruri fundamentale.
În Ayurveda, termenul sanscrit sattva este utilizat pentru a indica toate acele stări care sunt pe deplin armonioase, având deci sensul general de "armonie".
Bruce Lipton, expert în biologie celulară la Şcoala de Medicină a Universităţii Wisconsin, a pus bazele cercetării şi studierii unei noi ştiinţe, numită epigenetică.
Dr. Sonia Lupien a studiat efectele stresului cronic asupra memoriei si a constatat ca excesul folosirii facultăţilor mentale alterează buna funcţionare a memoriei.
Cursul de AYURVEDA este structurat pe module de curs (modul 1, modul 2, etc.), în vederea unei pregatiri intensive si temeinice, de durata.
Cursurile si seminariile de Ayurveda se adreseaza atat adultilor, cat si studentilor si elevilor care doresc sa dobandeasca noi cunostinte de specialitate din Ayurveda.
Ayurveda este „Stiinţa vieţii”. Cuvântul sanscrit provine din asocierea cuvintelor ayus (care înseamnă „viaţă”) şi veda (care înseamnă „ştiinţă”).
În conformitate cu invataturile stiintei milenare ayurvedice, in fiecare an calendaristic, in jurul datei de 15 februarie a fiecarui an incepe un nou ciclu vital anual.
Longevitatea este un concept complex ce implica mentinerea sanatatii prin evitarea bolilor, prin mentinerea functiilor fizice si cognitive la un nivel ridicat.
Articole recomandate
CURS DE SPECIALIZARE AYURVEDA - DRAVYAGUNA
Denumirea seriei: Curs de Ayurveda pentru specialişti
Specialitate Ayurveda: Dravyaguna – noțiuni introductive din farmacologia ayurvedică
Cod curs: AYG-SP-M05
Perioada de desfăşurare:
sâmbătă şi duminică
Program:
Sambata, partea 1, 10.00 – 18.00,
Duminică partea 2, 10.00 – 18.00.
Locaţia: Sediul Ayus Grup.
Inscrieri: curs@ayus.ro
Telefon: 0749.079.619
Articole noi
Lacrimile înmagazinează o anumită formă specifică de energie electrostatică care se află în strânsă legătură cu funcţionarea sistemului nervos (majja-dhatu).
Înțeleptul grec Pitagora este binecunoscut prin intermediul teoremei care îi poartă numele, dar el este considerat ca fiind părintele vegetarianismului în Europa.
Este posibil ca descoperirea originii vieții pe Pământ să ne ajute să putem descifra simbolismul profund ce este cuprins în scrierile vedice cu privire la originea vieţii.
Termenul modern ”signalistică” provine de la cuvântul „semnal” și desemnează nevoia rapidă de semnalizare ce este necesară în contextul menținerii stării generale de echilibru.
Intensitatea amprentării informaţionale asupra trupului creşte în mod proporţional cu gradul de conştienţă care este manifestat în momentul prezent.
Un genetician de la Universitatea Cambridge, Aubrey de Grey, afirmă că oamenii ar putea trăi până la 1.000 de ani. Ce se afla la baza acestei afirmatii?
© Powered by Anima Soft & Ayus Grup - Romania 2003-2018 informatii si recenzii
AYUS GRUP - ROMÂNIA
centru de perfectionare si pregatire de specialitate în Ayurveda
cursuri si seminarii de specialitate pentru aprofundarea cunoasterii diferitelor ramuri ale sistemului tradițional Ayurveda
O surprinzătoare joncțiune între neuroștiința modernă și sistemul tradițional Ayurveda
O descoperire inedită - neuronul „GPS”
În primavara anului 2017 o echipă internațională de cercetători condusă de Jeroen Bos, Martin Vinck și Cyriel Pennartz din cadrul Universității din Amsterdam au anunțat descoperirea unui nou tip de neuron pe care l-au numit „neuronul GPS”. Acesta a fost numit astfel deoarece datele preliminare indică faptul că neuronul respectiv are un rol foarte important în orientarea topografică și spațială.
Această descoperire poate ajuta considerabil la înțelegerea mecanismelor neuronale implicate în codificarea poziției și a orientării topografice la animale și la om, fiind utilă în stabilirea de noi direcții de strategie în terapia pacienților ce au diverse forme de dezorientare topografică, cum este de exemplu cazul celor care suferă de boala Alzheimer.
Orientarea spațială a ființelor umane
La fel ca și în cazul unui instrument de orientare spațială de tip GPS, pentru a putea stabili direcția corectă de mers este nevoie mai întâi să localizezi poziția actuală față de punctul de destinație și apoi să te îndrepți în direcția bună. Spre deosebire de oameni, animalele își pot găsi direcția bună chiar dacă este necesar să se orienteze la o scară foarte mare. Se cunoaște exemplul unor câini care au parcurs distanțe foarte mari pentru a se reîntoarce acasă, folosindu-se practic de acest tip de orientare topografică la scară mare.
Fiecare dintre noi străbatem zilnic drumul de acasă la locul de muncă, la școală sau la magazin, fără să realizăm un efort deosebit de orientare o dată ce „am învățat drumul”. În general nu e nevoie de repere foarte precise pentru a ajunge dintr-un loc în altul, o dată ce am parcurs același drum de mai multe ori. Nu contează foarte mult în ce ordine sunt casele pe lângă care trecem. Reținem de exemplu că trecem strada, o luăm la stânga și când ajungem la teatru o luăm la dreapta și am ajuns la magazin. Numim toate acestea orientare topografică la scară mare, în care detaliile nu contează foarte mult pentru a reuși să ajungem dintr-un loc în altul.
Se cunoaște deja faptul că abilitatea omului de a realiza cu finețe unde se află în spațiu și în timp este legată de activitatea unei structuri nervoase numită hipocamp, localizată în lobul temporal al creierului. Hipocampul este implicat și în memorarea unor elemente din mediu care sunt asociate cu o anumită localizare spațio-temporală.
Un studiu asupra orientării spațiale umane
Studiul realizat de cercetătorii Universității din Amsterdam au făcut un pas înainte în cunoașterea mecanismelor orientării topografice și a arătat că în elaborarea orientării în spațiu sunt implicați și alți neuroni cărora le crește sau le scade activitatea electrică în funcție de locul din spațiu în care ființa se află, la scară mare.
În acest studiu, cercetătorii au urmărit să descopere și dacă în creier sunt stocate informații cu privire la orientarea topografică necesară pentru a face un anumit drum la scară mare, ce arii corticale și care circuite neuronale sunt implicate în procesele specifice memoriei topografice.
Pentru aceasta ei au realizat un experiment în care au învățat câțiva șobolani să parcurgă un traseu într-un labirint în formă de 8, folosindu-se de unele repere vizuale pentru a putea ajunge dintr-un punct în celălalt, trecând printr-o bifurcație. În timpul deplasării șobolanilor, cercetătorii au măsurat cu ajutorul unei noi tehnologii activitatea electrică neuronală simultan în patru arii cerebrale, dintre care două au fost considerate ca fiind posibil implicate în orientarea topografică, respectiv cortexul perirhinal și hipocampul, precum și două arii senzoriale din neocortex care au fost utilizate ca și martor. Înregistrările din cortexul perirhinal au arătat o activitate neuronală importantă care creștea și scădea în funcție de segmentul de drum în care se afla șobolanul și persista doar cât timp șobolanul se afla în acel segment. Activarea unei porțiuni specifice a cortexului perirhinal atunci când șobolanul traversa un segment anume a avut o specificitate mult mai mare decât activarea hipocampusului care era practic difuză.
Cortexul perirhinal este o regiune corticală situată în lobul temporal medial formată din ariile Brodmann 35 și 36. În această arie cerebrală ajung informații de la toate ariile senzoriale și se consideră a fi una dintre cele mai importante arii cerebrale legate de memorie. Este implicată și în percepția și memoria vizuală și contribuie la recunoașterea și identificarea obiectelor și a stimulilor care provin din mediul înconjurător. Activitatea acestuia este foarte complexă și este capabil să asocieze elemente din mediu care provin din momente diferite pentru a oferi o imagine globală, generală, sintetică, asupra unui loc anume.
Oamenii de știință au constatat în acest experiment cu surprindere faptul că modul de a reacționa al neuronilor din aria perirhinală la poziția precisă din spațiu este foarte diferit de cel al neuronilor din hipocamp sau din celelalte zone evaluate.
Din acest motiv au lansat ipoteza că în această arie există un tip diferit de neuroni care a fost numit de ei ”celula vecinătății” și care funcționează ca un adevărat GPS. Conform cu rezultatele acestui studiu, noul tip de neuron permite creierului să facă diferența între diferitele porțiuni, zone sau segmente topografice ale mediului înconjurător și la fel ca un GPS îți permite să păstrezi „direcția bună” ignorând micile detalii ale drumului parcurs. Îți poate permite chiar să alegi și un alt drum secundar, păstrând direcția spre destinația aleasă.
Calibrarea neuronală a orientării spațiale
Studiul a stabilit că neuronii din cortexul perirhinal permit orientarea topografică la o scară mai mare și conlucrează cu neuronii din hipocamp care permit o orientare spațială de finețe. Pentru a înțelege diferențele între rolurile celor două arii, autorii studiului oferă ca exemplu un șofer care este necesar să parcurgă un drum în oraș dintr-un cartier în altul, pentru a ajunge la o anumită casă. El mai întâi folosește structurile perirhinale corticale pentru ca să conducă mașina în oraș pe străzile principale pentru a ajunge dintr-un cartier în altul, însă nu se poate orienta pe străzile laterale, secundare decât dacă folosește apoi hipocampul. Cu ajutorul cortexului perirhinal poți găsi strada însă e nevoie de hipocamp pentru a găsi casa la care vrei să ajungi.
La fel funcționează și un GPS atunci când un șofer se deplasează dintr-un oraș în altul. Mai întâi este fixat global asupra orașului și doar când ajunge în oraș se orientează în detaliu pentru a găsi o anumită adresă. Ipoteza neuronului „GPS” reprezintă o contribuție importantă la cunoașterea mecanismelor neuronale implicate în orientarea în mediu și poate deschide noi posibilități terapeutice.
Perspectiva oferită de sistemul milenar Ayurveda
Studiul citat este relevant și prin faptul că evidențiază existența unor mecanisme de reglaj etapizat al activității neuronale în funcție de felul în care ființele se integrează în mediul în care se manifestă. Spațiul fizic exterior este transpus astfel pe o cale perceptivă trans-senzorială în reprezentări neuronale precise, ce sunt în deplin acord cu necesitățile de integrare spațială activă ale ființei în cauză. Procesul de transpunere are loc printr-un fel de substanțializare a spațiului fizic exterior într-o suită de modele de răspuns ce apar la nivelul substanței neuronale.
Or, un astfel de proces este descris în cadrul tradiției milenare a sistemului Ayurveda, într-un mod care este cel puțin surprinzător. În Ayurveda se face referire la o așa-numită substanţa elementară a desfăşurării spaţiale sau, altfel spus, la substanţa elementară a spaţiului (dis-anu-dravya). Despre substanța elementară spațială (dis-anu-dravya) se afirmă faptul că are multiple incidențe biologice în raport cu dinamica ființelor vii. O astfel de afirmație formulată în contextul unei tradiții de mii de ani poate să apară cel puțin ca fiind surprinzătoare prin caracterul inovator al viziunii pe care o face să transpară. Iată însă că acest studiu face posibilă descoperirea unei prime verigi de legătură între viziunea tradițională a sistemului milenar Ayurveda și neuroștiința modernă.
Substanța informațional-spațială (dis-dravya) există la nivel neuronal și face obiectul unor procesări neuronale specifice atât în hipocamp, cât și în cortexul perirhinal. În Ayurveda, ansamblul proceselor de prelucrare neuronală fac parte din dinamica sistemului nervos (majja-vaha-srota). Chiar dacă autorii studiului nu se desprind de premiza intermedierii senzorial-vizuale atât în ceea ce privește activitatea neuronală de orientare topografică de scară mare, cât și în cea de finețe, observațiile realizate sunt în deplin acord cu premizele tradiționale din Ayurveda, care afirmă faptul că procesul de orientare spațială a ființelor vii are loc prin transpunerea informației spațiale în însăși dinamica neuronală a sistemului corespondent (majja-vaha-srota).
Perspectiva fluenței transpunerii informaționale este descrisă în cadrul sistemului Ayurveda pe baza unor coduri calitative ce asigură compatibilitatea conversiei informației exterioare spațiale (dis-anu-dravya) în informația internă ce este vehiculată la nivel neuronal (majja-vaha-srota).
Așadar, studiul citat nu numai că avansează premizele unui posibil nou tip de structură neuronală, pe care o și denumește ”neuronul GPS”, dar indirect afirmă validitatea unei perspective prolifice ce există de mii de ani în cadrul sistemului tradițional Ayurveda. Nu putem decât să sperăm că în viitorul apropiat vor exista cercetători plini de curiozitate care să aibă deschiderea de a merge mai departe în aprofundarea acestor aspecte valoroase.
