Tradiţia sistemului Ayurveda ne învaţă faptul că informaţia primară despre un aliment este în primul rând conţinută în gustul specific pe care acel aliment îl are.
Sistemul tradiţional Ayurveda constituie, în egală măsură, atât o ştiinţa precisă şi foarte bine fundamentată, cât şi o veritabilă artă a vindecării.
Ştiinţa sistemului Ayurveda reflectă realitatea vieţii umane, prin intermediul cunoaşterii unor principii fundamentale care se manifestă în natură, atât în fiinţa umană, cât şi în afara ei.
Intensitatea amprentării informaţionale asupra trupului creşte în mod proporţional cu gradul de conştienţă care este manifestat în momentul prezent.
În tradiţia spirituală orientală, înţeleptul Atreya este un mare realizat spiritual şi totodată un mare vindecător, care a revelat fiinţelor umane adevăruri fundamentale.
În Ayurveda, termenul sanscrit sattva este utilizat pentru a indica toate acele stări care sunt pe deplin armonioase, având deci sensul general de "armonie".
Bruce Lipton, expert în biologie celulară la Şcoala de Medicină a Universităţii Wisconsin, a pus bazele cercetării şi studierii unei noi ştiinţe, numită epigenetică.
Dr. Sonia Lupien a studiat efectele stresului cronic asupra memoriei si a constatat ca excesul folosirii facultăţilor mentale alterează buna funcţionare a memoriei.
Cursul de AYURVEDA este structurat pe module de curs (modul 1, modul 2, etc.), în vederea unei pregatiri intensive si temeinice, de durata.
Cursurile si seminariile de Ayurveda se adreseaza atat adultilor, cat si studentilor si elevilor care doresc sa dobandeasca noi cunostinte de specialitate din Ayurveda.
Ayurveda este „Stiinţa vieţii”. Cuvântul sanscrit provine din asocierea cuvintelor ayus (care înseamnă „viaţă”) şi veda (care înseamnă „ştiinţă”).
În conformitate cu invataturile stiintei milenare ayurvedice, in fiecare an calendaristic, in jurul datei de 15 februarie a fiecarui an incepe un nou ciclu vital anual.
Un genetician de la Universitatea Cambridge, Aubrey de Grey, afirmă că oamenii ar putea trăi până la 1.000 de ani. Ce se afla la baza acestei afirmatii?
Longevitatea este un concept complex ce implica mentinerea sanatatii prin evitarea bolilor, prin mentinerea functiilor fizice si cognitive la un nivel ridicat.
Articole recomandate
Articole noi
Lacrimile înmagazinează o anumită formă specifică de energie electrostatică care se află în strânsă legătură cu funcţionarea sistemului nervos (majja-dhatu).
Înțeleptul grec Pitagora este binecunoscut prin intermediul teoremei care îi poartă numele, dar el este considerat ca fiind părintele vegetarianismului în Europa.
Este posibil ca descoperirea originii vieții pe Pământ să ne ajute să putem descifra simbolismul profund ce este cuprins în scrierile vedice cu privire la originea vieţii.
Termenul modern ”signalistică” provine de la cuvântul „semnal” și desemnează nevoia rapidă de semnalizare ce este necesară în contextul menținerii stării generale de echilibru.
Intensitatea amprentării informaţionale asupra trupului creşte în mod proporţional cu gradul de conştienţă care este manifestat în momentul prezent.
Ghid de termeni
o prezentare inedita a proprietatilor terapeutice ale unor plante medicinale remarcabile
Index
Un important concept organismic enunţat recent este cel de câmpuri morfogenetice, care explică modul cum iau naştere formele caracteristice ale embrionilor.
Întreaga existenţă este plină de prezenţa culorilor: culorile din natură, culorile obiectelor din casă, culorile hainelor pe care le purtăm, culorile automobilelor.
Transmutarea şi sublimarea potenţialului creator implică transformarea secreţiilor sexuale în energie subtilă, care apoi este direcţionată ascendent.
Ciclul fizic-vital al bioritmului uman corespunde variaţiei forţei fizice, a vitalităţii, rapidităţii şi performanţelor fizice, a rezistenţei la acţiunile agenţilor patogeni.
Sucurile preparate din fructe şi legume proaspete şi crude sunt necesare pentru orice alimentaţie, chiar dacă nu urmăm o dietă şi mâncăm ce dorim.
Cunoscute mai ales pentru valoarea terapeutică, frunzele de salvie au multiple utilizări condimentare, pornind de la folosirea lor în salate de fructe sau legume.
Prin realizarea unui studiu recent cercetatorii au urmarit sa sensibilizeze oamenii pentru a fi mai atenti la nivelul de sare al alimentelor pe care le aleg.
Stiinta nutritiei din secolul 20 a fost capabila sa prezinte in detaliu mai multe aspecte legate de influenta alimentatiei asupra organismului uman.
Intre factorii ce contribuie la cresterea longevitatii, mentionam echilibrul fizic reflectat printr-o hranire sanatoasa, bazata pe alimentatie naturala vegetariana.
Importanţa apei potabile pure şi a aerului curat şi legătura dintre mizeria corelată cu suprapopularea şi bolile infecţioase erau cunoscute.
Datele statistice arată că cei care s-au lăsat de fumat la un anumit moment dat revin la un grad de risc mult mai mic de a muri de atac de cord.
Modalitati practice
Cercetătorii britanicii au constatat un aspect surprinzător: viaţa lungă a omului este rezervată mai ales persoanelor cu un mic surplus în greutate.
Reţeta sarmalelor vegetariene constă în a pregăti o umplutură, care are de obicei la bază orezul, care se înfăşoară în foi, de obicei de varză.
Alimentatie
Tradiţia ayurvedică ne indică faptul că pentru menţinerea unei excelente stări de sănătate este foarte bine să facem baie frecvent.
Din cele mai vechi timpuri omenirea a cautat sa afle secretul longevitatii. Mari intelepti ayurvedici au indicat faptul ca este in noi insine.
CONFERINTA DE AYURVEDA LA CLUJ
Joi, 27 septembrie 2018, a avut loc la Cluj-Napoca o Conferinţă specială de Ayurveda.
Evenimentul a fost organizat de Ambasada Indiei în România în colaborare cu AMN-România. Conferinţa de Ayurveda a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, în sala "Ioan Muşlea", începând cu ora 17:15. Cu acest prilej, a fost prezentată lucrarea intitulată ”Ayurveda în România”. video
WORKSHOP TERMOTERAPIE
În tradiția milenară a sistemului Ayurveda metodele ce implică folosirea caldurii sau a frigului au fost de mii de ani folosite pentru a genera multiple efecte benefice de menținere și de refacere a stării de sănătate.
Cursuri de Ayurveda
Praful urban împreună cu gazele de eşapament cauzează în principal îmbolnăviri ale aparatului respirator şi predispun fiinţele umane la apariţia bronşitelor cronice.
amnromania.ro
Reţeta sarmalelor vegetariene constă în a pregăti o umplutură, care are de obicei la bază orezul, care se înfăşoară în foi, de obicei de varză.
© Powered by Anima Soft & Ayus Grup - Romania 2003-2018 informatii si recenzii
AYUS GRUP - ROMÂNIA
centru de perfectionare si pregatire de specialitate în Ayurveda
cursuri si seminarii de specialitate pentru aprofundarea cunoasterii diferitelor ramuri ale sistemului tradițional Ayurveda
Termenul sanscrit abadha desemnează existenţa unei stări anormale persistente în fiinţă, stare în care predomină un disconfort constant. Starea anormală numită în Ayurveda abadha este datorată anumitor tulburări sau disfuncţii cu caracter prelungit.
În cadrul patologiei ayurvedice (Roga-Vijnana), termenul abadha este utilizat pentru a desemna la modul general condiţia nefericită pe care o generează boala (roga) prelungită, datorită feluritelor tulburări pe care aceasta le determină la nivelul trupului, al minţii şi al simţurilor, într-o anumită perioadă de timp mai lungă.
Sistemul Ayurveda descrie diverse metode de administrare a remediilor naturale în funcţie de dosha predominantă care este dezechilibrată. Administrarea unui remediu natural pe stomacul gol este una dintre metode folosite în mod frecvent în Ayurveda. Această metodă este numită abhakta-aushadha şi este indicată cel mai adesea în secvenţele terapeutice din Ayurveda.
În cazul folosirii acestei metode, remediul natural este luat dimineaţa devreme, pe nemâncate sau în cursul zilei, cu minim 30 de minute înainte de masă.
În Ayurveda se subliniază adeseori faptul că remediile naturale, ca şi hrana, necesită un timp specific de digestie. Acest timp de digestie diferă de la un remediu la altul. Dacă este respectat timpul de digestie corespunzător al remediului respectiv, astfel încât să nu fie consumat între timp vreun fel de hrană sau vreun alt remediu, ci numai după ce remediul ingerat iniţial a fost complet digerat, atunci remediul administrat astfel va putea acţiona în mod vindecător, la eficacitatea sa maximă. De asemenea, vom avea în vedere ca următoarea doză de remediu să fie administrată numai după ce a fost complet digerată hrana de la masa precedentă administrării remediului respectiv. Excepţie de la această regulă fac doar acele remedii la care este indicat în mod special un alt mod de administrare.
Acest mod de administrare „pe stomacul gol” (abhakta-aushadha) este în mod special recomandat la fiinţele umane care au o vitalitate suficient de mare pentru a lua remediile fără să mănânce altceva, cum se spune „pe stomacul gol” şi, de asemenea, este indicat în practica ayurvedică aproape întotdeauna în cazurile în care fiinţa umană se confruntă cu o agravare a lui kapha-dosha.
Termenul sanscrit abhaya indică existenţa unei stări superioare, exemplare, în care predomină în fiinţă tendinţa armoniei (sattva-guna). În această stare superioară (abhaya) fiinţa umană reuşeşte să neutralizeze teama sau frica. Atunci când o fiinţă umană este lipsită de teamă (abhaya), ea va reuşi mult mai uşor să realizeze ahimsa, practica yoghină a non-violenţei. Totodată, lipsa de teamă (abhaya), este un efect benefic al practicării corecte a disciplinei lăuntrice a non-violenţei (ahimsa).
În cadrul sistemului Ayurveda, ca dealtfel şi în medicina tibetană, teama sau frica (bhaya) reprezintă una dintre cele trei „tulpini” ale „copacului” simbolic al bolilor (roga), care afectează în mod dureros fiinţa umană. Acest triplet este alcătuit din frică (bhaya), furie (krodha) şi ataşament (klesha).
Aceste trei tulpini au ca „rădăcină” comună ignoranţa (avidya) şi se ramifică sub diverse forme de perturbări psihice şi mentale, din care ulterior „cresc” numeroasele „frunze” ale bolilor. Tocmai de aceea, în Ayurveda se consideră că vindecarea completă şi profundă a fiinţei umane necesită conştientizarea şi eliminarea promptă din fiinţă a diferitelor manifestări şi efecte rele, nefaste, ale acestor trei stări de conştiinţă perturbate care sunt frica (bhaya), furia (krodha) şi ataşamentul (klesha).
Pe măsură ce urmărim să identificăm şi să eliminăm aceste trei „tulpini ale răului”, totodată este necesar să eliminăm treptat şi „rădăcina” lor, reprezentată de ignoranţa (avidya) în ceea ce priveşte adevărata noastră origine. Această origine este de fapt divină, dumnezeiască şi constă în realitatea Sinelui Suprem Nemuritor (Atman). Această formă superioară de cunoaştere ne revelează care este adevărata noastră natură, astfel că putem recunoaşte apoi scopurile cu adevărat juste ale vieţii şi starea noastră de conştiinţă veritabilă.
Starea de boală (roga) nu este o stare normală a fiinţei umane, aşa cum nici starea de ignoranţă spirituală (avidya) nu este starea sa normală. Tocmai de aceea, în Ayurveda vindecarea corectă implică totodată regăsirea stării cu adevărat normale pentru fiinţa umană, care este starea de eliberare spirituală şi îndumnezeire (moksha).
Atât timp cât fiinţa umană nu a atins această stare superioară, ea este expusă diferitelor boli şi suferinţe, atât fizice, cât şi subtile, atât în lumea terestră, cât şi în lumile astrale, în care ea va continua să existe după părăsirea acestui trup pământesc (sharira). Tocmai de aceea, se spune despre sistemul Ayurveda, ca şi despre ştiinţa milenară Yoga, că acestea sunt „folositoare atât în această lume materială, cât şi în celelalte lumi subtile, atât în această viaţă fizică, cât şi după această viaţă pământească”. Sistemele Ayurveda şi Yoga sunt două sisteme fundamentale de cunoaştere, care se completează reciproc şi care oferă cunoaşterea şi mijloacele adecvate pentru ca fiinţa umană să reuşească să îşi regăsească adevărata condiţie existenţială care i-a fost destinată de Creatorul său, Dumnezeu (Brahman).
În Ayurveda, termenul sanscrit abhya înseamnă „durere” sau „leziune” şi se referă la orice senzaţie neplăcută, dureroasă, care este resimţită, de regulă, la nivel trupesc, ca urmare a unei afectări mai mult sau mai puţin intense a unei părţi a trupului. În Ayurveda, cea mai des folosită modalitate naturală de diminuare, ameliorare şi de eliminare a durerilor resimţite la nivel trupesc este masajul ayurvedic (abhyanga), ce este realizat de regulă cu ajutorul unor uleiuri naturale care sunt aplicate direct pe trup, în cadrul secvenţelor specifice de masaj ayurvedic.
La modul general vorbind, termenul sanscrit abhyanga desemnează masajul ayurvedic. Termenul sanscrit abhyanga provine din asocierea cuvintelor sanscrite abhya, care înseamnă „durere” şi anga care înseamnă „membru” sau, în mod particular, „mână”. Tocmai datorită faptului că în masajul ayurvedic manevrele se realizează de către practicianul ayurvedic, în marea lor majoritate, cu ajutorul mâinilor, acest ansamblu de proceduri este apreciat ca fiind cel care diminuează şi elimină durerile (abhya) din trupul celui masat.
În mod curent în Ayurveda termenul sanscrit abhyanga este folosit cu un înţeles specific, ce se referă la metodele de aplicare pe anumite zone ale trupului fiinţei umane sau pe întregul trup a unor uleiuri terapeutice, simple sau preparate prin adăugarea unor plante medicinale şi aromatice adecvate.
Tocmai de aceea, termenul abhyanga este folosit în mod curent în Ayurveda mai ales cu sensul de masaj realizat cu uleiuri. Prin absorbţia gradată în organism a substanţelor onctuoase, combinate cu diferite remedii adecvat alese, se obţin o multitudine de efecte benefice, care sunt atât efecte generale de îmbunătăţire a stării organismului, efecte de regenerare şi de reîntinerire (rasayana), cât şi efecte vindecătoare în cazul anumitor afecţiuni.
Efectele benefice remarcabile ale terapiei ayurvedice abhyanga sunt generate în principal datorită acţiunii sale eficiente atât de neutralizare, cât şi de stimulare a eliminării toxinelor (ama) care sunt acumulate în trup, precum şi datorită efectului de reducere a dezechilibrului celor trei dosha (vata, pitta şi kapha) din structură.
Termenul abhyanga se referă aşadar la un masaj ayurvedic cu ulei, realizat de regulă de către doi sau de mai mulţi practicieni ayurvedici (vaidya), masaj prin care se urmăreşte pătrunderea uleiului cald simplu sau combinat şi cu alte remedii naturale, în ţesuturile întregului trup al persoanei masate.
În Ayurveda, acţiunea de aplicare pe trupul unei fiinţe umane a uleiurilor naturale, prin metode şi secvenţe procedurale variate, se numeşte abhyanga-karma.
Încă de acum 5000 de ani, în Ayurveda erau utilizate în mod frecvent uleiurile naturale, atât pentru a trata anumite dezechilibre şi afecţiuni deja existente, cât şi pentru a preveni eventualele dezechilibre viitoare. Abhyanga-karma reprezintă ceea ce am putea numi „terapia externă cu uleiuri naturale”.
În Ayurveda există mai multe procedee practice importante de aplicare externă a uleiurilor naturale, incluse în terapia abhyanga-karma, cum sunt, de exemplu: aplicarea uleiurilor pe cap (shirobhyanga), aplicarea uleiurilor pe picioare (padabhyanga), aplicarea uleiurilor pe diferite puncte vitale ale trupului (marmabhyanga). Ansamblul tuturor acestor procedee tradiţionale ayurvedice poartă numele generic de abhyanga-karma.
În Ayurveda, acţiunea de aplicare externă, pe trupul unei fiinţe umane, a unor pulberi din plante medicinale (abhyanjana) reprezintă o modalitate practică importantă ce este folosită în asociere cu practicile de masaj ayurvedic (abhyanga). Pulberile din plante medicinale se aplică pe trup în mod direct, în formă uscată, aşa cum se procedează în cadrul procedeelor de masaj uscat (garshana) sau sub formă de pastă.